Nu mă mai șterge atâta de praf
că strălucirea o să te orbească
de n-ai să mai poți distinge
toate amintirile care ai fost:
tricolul heavy-metal, îmbâcsit de rațiune,
blugii pătați de sentimente, arși cu țigara,
adidașii plini de noroi și metafizică,
și mai ales geaca din piele
cu ținte bătute-n ironie,
cu ambalaje în care ți s-a topit sufletul
și bomboanele de ciocolată.

O să mă privești absent și plictisit
fără să te mai strâmbi la mine,
fără să-ți mai storci coșurile,
și fără să-ți mai dai cu gel pe păr.

Cu fața împietrită de atâta maturitate
de câte ori mă vei privi
îl vei căuta pe adolescentul
furios și fragil
care a dispărut dincolo de oglindă
lăsând imaginea ta
în schimb.