cât de mult s-au iubit verighetele noastre prin orașe fără de oameni și case
prin vremuri de cenușă medievale prin tăiș de sabie și gânduri de magi

Neranțula fundoti
Neranțula mu condi...

doar în septembrie roșul trece spre galben căutându-mă
și încă o iubire lipsă numărăm printre stele

ar fi trebuit să fiu eu ultimul tău rid
ar fi trebuit să fii tu ultimul meu fir de păr alb
dar iată-ne
tu cu masca bufonului pe față
eu cu peruca pudrată a infantei
legați în lanțuri lângă femeia cu barbă și înghițitorul de săbii
trecem prin toamnă spre bucuria copiilor și a nebunilor

vor veni dragul meu alte zile
alte nopți fără culoare și vis

Kato sto yialo
kato sto perighiali...

ca aburul dimineții se va risipi gândul tău înspre mine
ceața aurie a nașterii mele ți se va așeza pe umeri
voi pleca în septembrie spre bosfor spre neranțula și apele ei negre

Aman! More! Aman! Aman! Neranțula!

când am să mă întorc tu vei fi uitat demult
mult timp vor vorbi oamenii despre caravana cu bufon și infantă cu lei elefanți și tigrii bengali
vom trece și peste toamna aceasta
Neranțula fundoti
un portocal amar va fi gândul
nesupus ca fulgerul deasupra mării
ca glezna mea albă luminându-ți drumul spre casă
va trece și toamna aceasta
fără de noi

Aman! More! Aman! Aman! Neranțula!