Tacere!




Din adancul celor mai ascunse ganduri
Ma strabat unde de tacere
Te privesc rece cum dormi,
cum razi ironic, cum pleci, fara sa spui „La revedere!”
Si de vei crede ca m-atingi
Jucand a lacrimilor comedie
Traita-i doar ca sa te stingi,
Si-adoua zi, nu te mai stie.
Taceam cand tu tipai haotic
Indurand in tihna vorbe grele
Zambeam de dragul tau eroic,
Caci nopatea te vroiam din nou, intre cearsafurile mele.
Cate clipe atatea vise,
Priveam imbratisati acelasi drum,
Acum in a tacerilor culise,
Se pierd si vise, si placeri, in fum.
Imaginatia-mi este de vina,
Caci te-am vazut cum tu nu esti,
Si-acum cand vad in fata mea lumina,
Esti a despartirilor povesti.
Un rictus grav imi insoteste gandul
Nu pot vorbi la fel despre frumos,
Caut motive sa invart pamantul,
Dar inca-ti simt al trupului miros.