șarpele îmi urcă pe ceafă
sinuos
nu e erotic nu e o tentație
e doar scop precis
într-o liniște ce mă îngheață

gura mea gâlgâie mută
toate cuvintele știute
nici o mână nu vine
să-mi smulgă spaima din carne

și mușcătura pe care o aștept
mă lasă
să simt cum rupe pielea
pe un traseu fără sens
fix în mintea mea
să-i simt puterea cum invadează
fără control
ceea ce sunt

între gemete și posesiune
mă mișc
într-o piele golită de viu
casă părăsită de toți, unul câte unul
ca și cum n-ar mai fi nimic de făcut

visul ăsta e tot ce nu voiam
neputință și expectativă
într-o noapte
care nu e a mea

ia-ți șarpele înapoi