eu eram a lui ca un înger al casei
alungire a timpului
dar el era al mamei sale
încă un pic în viață
m-a lăsat atunci singură știa
că nu mă rătăcesc și mai știa
că l-aș fi trimis oricum să aducă
lumina de sfârșit ei mamei la răscruce
care uitase tot și păstrase
doar chipurile celor doi copii ai ei
unul era tata

s-a trezit la miezul nopții
să asculte răsuflarea ei
dacă mai bate
radioul mergea încet ca să nu fie
deja liniște deplină
încă nu
între cana cu apă la gura mamei
și fereastra deschisă
a ajuns la el glasul îngerului său
lăsat acasă
îi vorbeam tatei la radio
sâmbătă noapte