Obosită mă plec pe hârtia albă
și-ți cer ajutorul ție omule
ce stai ascuns printre rânduri
și vorbe de dragoste nespuse.
Cioc, cioc!...Mă primești
în sanctuarul tău de vis?
Mă lași să mă apropii
de căldura sufletului tău
ce așteaptă să dăruiască iubire.
Nu știu dacă vrei să-mi dăruiești
iubirea ta… , nu vrei nimic?
Sufletul tău îmi răscolește viața
ce abia a pornit cu primii pași
să-și caute un sprijin în necunoscut.
Mi-e frică să întreb ce vrei...
Mi-e frică să aflu ce gândești
în nopțile când ești singur.
Aștept, iar lacrimile curg și vor
să fie șterse de mâinile tale cu gingășie.