Ce plăcut e amarul discret
ce-și revarsă nectarul încet
în mintea ce nu mai e trează...
În ape albastre pierdută... visează...
c-a murit... în sfârșit!
c-a murit destinul... subit.

Aripi albastre, învelite-n venin,
strânse-n lanțul cu nume Destin
vor să se-avânte spre soare!
Dar nu pot— sunt prea slabe și doare!
c-au visat, c-au dorit un zbor și...
acum, se înalță spre stele... un dor...