se trezește întotdeauna devreme
aceeași senzație de înger răsturnat din jilț
fără memoria păcatului săvârșit
toate lucrurile îi par cu o palmă mai scunde
lumea miroase a tutun mărunțit

afară oamenii gonesc fără noimă pe străzi
inventează mașini teribile de care apoi se tem
ferestrele se lasă umilite de soare ea doarme
pe jumătate acoperită cu păsări

atâta frig este aici femeie nu-ți deschide ochii
lumina se va prăvăli cu patimă rănindu-i
visează-mă cum poți tu oricum nu mai găsesc
suficiente motive nici să-mi aprind o țigară

obișnuia să o privească minute în șir
mângâindu-i strunele de miere ale sânilor
înainte ca frumosul să doară
se va desfăta în loja formelor ei
călăuzind spaime dincolo de moarte
până când numai unul se va trezi