Cand pasiunea
Se ofileste este posibil
Orice repros si orice cuvant
Aruncat in obraz.
Fara voalul pasiunii
Toate-ti par altfel:
Sterse, false, sparte.
Si-l privesti in somn
Sau cand e preocupat
Intrebandu-te sincer
si cumplit de lucid:
Ce-am vazut la el?

Mai tarziu, pasiunea
(Sau lipsa ei)
E tocmai motivul
Pentru care te razbuni
Pe omul in care pasiunea
Ti-a izvorat atunci.
Acum pe albia izvorului
Cresc ciulini vinetii
Si mai toate balariile
Pamantului.
Cine altcineva sa fie de vina
Ca tu nu mai simti
ca tu nu mai arzi,
Ca nu-ti mai bate inima
In piept gata-gata
Sa explodeze?


Dar iata ca
Ai vrea sa fugi
Si sa ramai,
Sa urli
Si sa taci,
Sa imbratisezi
Si sa iei la bataie.
Dar iata ca vine o vreme
Cand te bucuri ca el
E inca langa tine
Dar cand ti-e dor
Pur si simplu
Sa iti fie dor!
Si el nu pleaca nicaieri!
(Cum ti-a promis.)
Vine o vreme ticaloasa
Cand nu mai poti trai
Nici cu el
Nici fara el.

Toronto
21 sept 2006

("el" poate fi inlocuit cu "ea", am scris initial poezia cu "ea", insa daca lasam "ea" putea fi confundat cu pasiunea, asa ca am ramas la "el")