La inceput a fost dorinta
Care s-a vrut pe sine.
Apoi o culoare a inceput sa picure incet,
Tot mai sonor, mai aproape.
Priveam fermecata,
Simteam cum imi umple sufletul.
Dar a sarit la mine fara motiv,
Fara dovada;
M-a zgariat pe ochi
Si s-a prelins scartait spre podea
Dandu-i viata,
Ca o mare de smoala,
Vascoasa si calda...
Vascoasa...
Purtandu-ma lent, ondulat,
Impingand, mestecand,
Oarba-n afara.
Poate fara vina... cine mai stie?
Si apoi a fost iar dorinta
Ce s-a respins pe sine
Si s-a vrut din nou.
O linie a inceput sa picure incet...