Nu dorm

stau pe oul de aur din gând

stelele sclipesc pe fundalul ochilor tăi

demult uitasem să aud visul tău

râuri curg printre degete și mă sădesc ție

trag de margini noaptea dimprejur

îmi împăturesc drumurile în palme

și nu pot să-mi fac manta de ploaie

și palmele ustură puternic

și ridurile munți au devenit.

Simt

zâmbesc devenirii dinspre trecut

stelele sclipesc în sticle de vin

și ființa mă biciuiește de priviri

îmi trag de urechi însuși drumul

covor să mi-l fac

și ațele se deșiră printre vene și sânge

și ziua devine bicicletă spre tine

și eu sunt aaceeași, și totuși alta!