Priviți, oho: o balegă de cal
ÃŽn somptuosul parc municipal,
Strivită de pantoful meu cel nou…
Și calul ăsta… dar și eu, ce bou!

O balegă de cal… Ce blasfemie!
Dar cum să rabzi așa o întâmplare
Pe-aleile divine, cu răcoare -
Azi o marțoagă, mâine-o herghelie!

Olog și chior, având drept coadă-un ciot,
Venit ca orișicare nepoftit,
Un cal murdar, stupid și necioplit
Și-n plus cu o alură de netot,

Flămând, ca un ieșit din postul mare,
Păscu rapid un strat întreg de flori,
Indiferent la gama de culori,
Sătul de-atâta iarbă oarecare…

În zori de zi, cu burta ghiftuită,
Căscând prelung, într-un suprem confort
Și fără să depună vreun efort
Făcu isprava drastic prohibită…

Apoi, privind cam emotiv în sus,
Bătând stingher copita de bordură,
El se scuză, strâmbând un colț de gură:
“Cred c-am luat un purgativ în plus! “