Totul începu atunci când
timpul își răstignea secundele în viței de aur,
lotuși apuneau în umeri pacificatori,
săgeți se zbăteau în călcâie nemuritoare,
turbane fluturau semiluni în creasta cerului,
pânză de sari atârna din pământul punctat cu vieți,
piramidele își sădeau nisip în vârfuri
și somnul fura păsări-arc din stele -
„Cât de mult e întunericul tăiat împrejur”, zise Bogumil.
„Ouăle pot să zboare și ele, sprijinite în palme, despenite de minunea zădărniciei închegate în timp”, îi răspunse Ana.
„Am gălbenuș sub unghii! Zburăm!”, strigă Manole, ghemuindu-și penele transpirate între daltele umerilor.
Și se făcu lumină și porumbelul înflorea în ulei de măsline extravirgin
Și pâinea era uitată în capul mesei gâtuite cu drag în malul casei unui melc bezmetic
Și pești cântau despre munții amețiți de viață în împărăția cerurilor.