Stătea acolo nemișcată
cred că de o veșnicie...
și dacă nu, oricum, cel
ce o făcuse, uitase să
pună data pe ea...
Avea niște brațe lungi și subțiri
de o frumusețe nemaiîntâlnită...
niște picioare cu o mișcare
elegantă, prinsă în infinit...
un bust cum n am mai văzut,
iar chipul ei, chipul îmi zâmbea
amar, ca și cum s-ar fi plâns
de nemurirea lui...Am mai privit
o clipă, apoi am plecat...