tu
ți-ai lipit iubirea de pereții inimii
ca pe o camașă albă
îmbrăcată pe dinăuntru
ea a crescut rea
plantă fără lumină
întrețesându-se în celule atent
încăpățânată și vicleană
sugrumându-ți prolific ieșirile
precum un câine de pază

mută
doar umbra ei mi-atinge răsuflarea
doar reflexul ei îmi vânează rafinat
sentimentele
ca pe niște păsări mici
neliniștite în cuiburi

bărbat înalt
va veni o vreme îți spun
când își va cere iubirea ta
trimisă la colț
dreptul la vară
va sparge ferestrele
își va omorî străjerii
își va lepăda straiele-n prag
și-apoi în genunchi
îți va viola îndelung
afectuos
toate tăcerile