Mă pune Doamne, la păstrat,
Þine-mi dulceața firii,
Că nu știu de ce mi-au luat,
Gustul iubirii.

Că nu mai simt Doamne, apusul,
Nimic nu-i, mă jur; și-ți spun,
Că nu-i durere ca plânsul,
De prunc bun.

Pâine-mi dă Doamne, și-o gloabă
Þărână, și-o viață de chin,
Mă leagă și-apoi mă dezleagă,
Cu sânge și vin.

Cuib de cetină Doamne, și-o stea,
Lumină de îngeri, mare,
Un miel, o capră, un bou și-o vițea,
Sfântă Născare.