lângă geam ascult
după câteva pahare de vin noaptea nedormită
picătura vărsată gresia rece
o moarte întinsă pe jos
obscen
paharul înclinat înmoi degetul
aici pe gresie desenez
o linie ca un prag de casă
pe care aștepți
cercuri
mângâi obrajii
săgeți
carnea caută
ordinea se tulbură
mâinile zgârie
strică fragmentul de fericire

pata din perete crește
o să vină și frigul - până la urmă –
poate chiar în noaptea asta
o să apară cruste albe
de mucegai
mirosul înăbușitor
îmi va umple pieptul
fier vechi
picăturile îl străpung lent
rugina rânjește lasciv
o netezire continuă

aprind un chibrit lumina
am cutia în mână
ce repede se duc toate
aprinse
număr zilele pe bețe arse
cred
zâmbesc
probabil

voi nici nu știți ce
țesătură de bine
se întinde ca o piele crudă
dorul intră în mine
ca acele
nutritiv.


*

paharul gol
gresia murdară
trupul se strânge
peretele crapă
apa crește și vine
o primesc
ascund mâinile în ea
pipăi pe furiș
pântecul coastele sânii
inima
înfig adânc unghiile
până troznește

ascult clopoțeii
sau vocile
kirie eleison