trăgeam din greu de înserare
edecarii norilor de caisă
prelinși
moale
în pielea
nemuritoare

în nisip toate orele sunt frumoase
și leneșe
și toate vorbele dulci răgușite
revenite
cu fiecare val
mai aproape de liniște

șerpuiește-mi clipa asta
fir de iarbă de dragoste
din cap până-n picioare
până
unde stă scris
că așa trebuia să fie

țărmul mării ăsteia e o miriște, Javier
unde ne tăvălim
nevinovați de viață