Am încălecat o șa de metal, calul era creț și avea părul galben.
În picioare pe spatele lui alerg tot în față
Sub copita lui calc fiecare dimineață.

Am auzit că nechează ca un izvor și am crezut că e bine să-i prind struguri de urechi.
Am transpirat vin și am băut toți până s-a înroșit ziua
M-am prins de coada lui și am tras seara de păr până a cântat ultimul nai dintre noi.

Când am ajuns, într-un târziu, acasă, cafeaua se uscase dulce în ceașca de pe masă.

Sub birou, mai multe sertare, care sărate, care mai iuți, care amare.
Am scos dintre foi altă șa, calul era sătul și avea ochii mari.

Calul meu lins cu păr albastru, cu șaua lui de alabastru.
În picioare pe spatele lui alerg tot în față
Sub copita lui calc, iată, dimineață după dimineață.