Mi-e inima grea,
Și lacrimi reci mi se usucă pe obraji,
Încerc să uit ; aș vrea…
Dar în minte-mi stau doar ochii tai ; îmi sunt atât de dragi.

AÈ™ vrea sa zbor,
Să cad, să mor.
Și astfel să mă vindec,
De confuzie și dor.

Încerc de pe pat să mă ridic,
Să protestez ; să-ți zic…
Dar vocea mi se oprește-n gât,
Și astfel cad din nou pe pat plangând.

Un gol îmi sap în suflet,
Adânc cât un mormânt.
În care îngrop speranța…
Și cel din urmă și mai dureros cuvânt.

Ce te ridică-n zbor spre infinit,
Ce îți promite fericirea într-un mod stupid,
Și care te ucide încet, nesăbuit.
Într-un final..amintindu-ți, de un ucigaș platit.