Motto:
Iubirea cea măreață
Ce-ți face pielea creață
Te ridică și coboară
Ca pe-un maimuțoi, pe sfoară.


Are dinții de vampir
Face trupul cît un fir
Îți retează rațiunea
Și-ți forează,-ncet, genunea

Inimii de catifea...
Are atîtea flori în ea!
Nu-i pe lume un chibiÈ›
Mai adînc. E un sughiț.

Joacă numai din afară,
Lasă-n minte-o lume clară
Dar umbrită de amar
De-ar veni, acum, măcar

Să ne spună iar minciuni,
Alte basme și minuni;
De undeva din Marte.
Habar nu are de carte.

E analfabeta vieții,
Dar și gîndul tinereții,
Are ochi de curcă chioară
Dar tu zici că-i căprioară.

Și alergi să-i mîngîi gîtul
Tot alergi..., dar îți iei gîndul!