Oh copilă fără viață,
De ce stai singură-n ceață?
Lacrimile-ți curg pe față
Ce se scurg pe mormânt de gheață….

Vântul ușor adie,
Fata dragă nu mai vie,
Stă plângând pe mormânt
Fără a scoate un cuvânt….

Soarele din cer pică,
Luna deodată urcă,
Fata pe mormânt suspină,
În noapte de lună plină.

La lumina lumânării,
Ea își șterge obrăjorii
Plini de cenușă și ceară,
Și-ar dori deodată să piară.

Se lasă dimineață
Copila e încă în viață
Acoperită de gheață
Uitată în ceață….