El era ascutit
si albastru,
prieten bun
al vantului
de miazazi.
Calarind un cal maiastru
la muche
de galaxii,
el marea-mi aducea-ntre aripi
si ordinea vazduhului
rostogolea.
Mult asteptat era el, calatorul,
si
cand venea,
clipa ardea,
luna privea,
noaptea tacea
iubirea mea...