Creștinul Sisif



Mie, Doamne, nu cruce mi-ai dat, mică sau mare –

Doar un bolovan, pe care îl urc pe un deal,

Și, ajuns în vârf, cade în mare –



Viața mea este rotundă

Ca planeta legată de gât,

Care îmi este hrană,

și-osândă



În fiecare zi, munca mea se repetă:

Urc dealul, cu bolovanul,

O iau de la capăt,

Și mănânc din planetă…



O viață întreagă de m-aș ruga

Să îmi curmi chinul,

Așa e mitul, nu se schimbă, așa,

Cum vrea creștinul…



Perpetuum-mobile de aș fi, iartă-mi, Doamne, tot mersul!

Ce bucuros aș fi eu, păcătosul Sisif,

În veșnicul chin,

De nu Þi-aș mânca

Universul…