de aici
de lângă fruntea mea
păsările care pleacă nu se mai văd
ca niște femei
ce nu s-ar întoarce niciodată



se face praf o lume mi se face praf
lumea

mintea mea e căsuța departe
într-un câmp de zăpadă
acolo mișa sparge lemne în crucea nopții
așchiile ciobesc o liniște
imensă
sunete definitive sar scântei
semne roșii
fără de-nțeles

mișa stă la foc în ninsoare
gol
ghemuit
privește
palmele
sângele
se gândește la mine

de câte ori am murit/ de câte ori m-am născut

mișa nu știe
el
mă vorbește pe mine mie









photo (C)Elena Retfalvi