Aș vrea să se oprească totul,
Să-mi sting lumina din priviri,
secătuind șuvoiul gândurilor crude
Și zumzetul de amintiri.
Vreau să sugrum cu mâinile-mi prezentul,
S-adorm trecutul în neant,
Să-ți sting imaginea și glasul
Ce încă îmi apasă pieptul cald.

Și sa te uit, și să mă uit...
Să nu mai știu de-i zi sau noapte...
Să nu mă mai trezesc în zori
Cu alte tale foste șoapte.

Căci nu mai pot să-mi închid ochii
Sub a ta dulce sărutare,
Nici a-ți cerși o mângăiere
În freamăt mut de disperare.

Acum mi-au mai rămas doar clipe
Ce mi se scurg greoi pe frunte;
O lentă, vană așteptare
Și-un râu de lacrimi fără punte;
Un strigăt surd, care se pierde
În semnul nou de întrebare,
Un dor etern care renaște
Din aminitrea-ți, ce mă doare.

Aș vrea să se oprească totul,
Să-mi sting lumina din priviri,
secătuind șuvoiul gândurilor crude
Și zumzetul de amintiri...