Când fiecare capăt de drum
e un început de speranță,
când fiecare gând stăpânit
de îndoială
întâlnește o dâră de lumină,
atunci cuvântul se preschimbă-
într-o floare însetată de viață.
Și-atunci...îngeri cu nimburi de-argint
coboară din rai în chip de stele
căzătoare,
și când ajung pe pământ
își dezbracă steaua
și costumul de înger și devin-
oameni,
în ciuda faptului că nimbul lor
îi cam dă de gol pretutindeni.
Și numai atunci
fluturi albi și roz,născuți din speranță,
vor învăța să zboare-
la ceas de noapte.
Iar caisul va înflori și va da fruct
tot atunci...