când inorogul
veghează-n dimineți reci,
conturul umbrei
risipit în albastru
se destramă ușor


aceleași gânduri
în fața ceștii de ceai
ușor amărui...
clipe fără cuvinte
țes fire nevăzute


drumuri fără pași,
gândurile nespuse
rămân între noi...
nepăsătoare clipa
trece mai departe


fire de nisip -
în clepsidra întoarsă
se scurg oamenii...
dintr-un pumn de țărână
nu mai rămâne nimic


minut de minut
bătăile inimii
în ritmul vieții;
doar părți desprinse din
timpul universal


singurătate
în mijlocul mulțimii
alerg spre niciunde...
gândind la tine găsesc
din nou sensul vieții


zile și clipe
se scurg neîncetat
ca-ntr-o clepsidră;
forța destinului
neîndurătoare