M-ai invatat sa cred in vesnicie,
sa vad in orizont lumina vie,
sa trec peste dorinte de prim plan
bucuriile sa le impart cu mult elan.

Apusul sa-l alung din batranete,
cu zorii aplecati peste tristete,
sa vindec azi durerea cu o floare,
ca sa am eterna iubirea cu candoare.

Mi-ai dat secretul amintirilor curate,
fara poluarea adusa cu idei furate,
te-admir in taina si iti dau dreptate;
dar cine esti, de ce le stii pe toate?

Am fost purtat de valuri,fara sens
si am strans clipe,pline de condens,
am fost pe culmi,pornind din vale
si-am pus sperante pe imensa jale;
avem de faurit idei ce ne scriu cartea;
eu viu am fost,dar am vazut si moartea.