'Þi-aduci aminte boabele de rouă
Din arcuirea firelor de iarbă,
Ce te izbeau ca un sărut pe barbă
Și-amenințau în zori că o să plouă;

Ș'apoi, când norii începeau să fiarbă
Și se rupeau deasupra noastră-n două,
Se prăvăleau din palmele-amândouă
Pe buzele momite să le soarbă?!

În loc, acum, obrazul se inundă
C-o lacrimă și nu ne mai zâmbim;
Ne-întârzie lumina muribundă

Și zborul sui al unui heruvim
Sub bolta înstelată, o secundă:
Te mai iubesc dar azi ne despărtim!

4 martie 2007