Pe fundul cupei limpezi
În licăriri abstracte
Îneci păreri și gânduri
Și fugi pășind pe ape.

Săgeta de lumină
Prea dureros arzând
Te sparge-n mii de șoapte
Lovind un ochi păgân.
E dimineață iarăși-
Și tot tu cel lovit
Tot fără de tovarăși
Tot în același birt.

Ai ajuns să transcenzi într-un mod ambiguu
Trezindu-te clătinând un cântec de paiață
Și ai ajunguns să te-ntrebi, din nou,
De rosturi și de moarte și de viață.

"Să umple iarăși cupa"-,
Îți spui prea-fremătând
Lovind cu pumnu-n masă
Și lăcrimând în gând,
Căci vezi cum se destramă
Și cum dispar fantasme
Cum pasul tău se-ngroapă
În volbură de ape.
:::::::::::::::::::::::::
Odată cupa plină și limpede-nainte,
În pace și lumină o șoaptă tremurată
Al pasului păgân, în ochi ți se închide,
Lovindu-te prin geană ...
un val ... ce-ai fost odată.