Nimic e fără rost
în cap te doare
să nu fie a fost
și azi cu floare

O zi ca altă zi
necruțătoare –
un mers se va trezi
când altul moare

Mai cauți câte-un ieri
în vechi sertare
pășești prin primăveri
dar iarnă-ți pare

Ajungi la ușa ta
să vezi zăvoare
te chinui a uita
ce rost nu are

În aprige văpăi
îți ceri iertare
împlânți în ochii tăi
ceva culoare

Te lepezi de povești
cu nerăbdare
părinții îi ferești
de ziua-n care…

Nu știi să crezi în legi
de ce dar oare
te legi și te dezlegi
prin răsuflare?

Ești câine logodit
cu o prinsoare
ți-i mersul negândit
pe-a ta cărare

Te-așteaptă cineva
să crești mai mare
acolo undeva
doar dorul doare