sonet

sunt unul doamna, dar mai intortocheat,
mai rasucit la fire ca nebunii,
sunt unul singur, de diavol deocheat
si-n descantare mi s-au stins taciunii.

sunt unul doamna, dar mai anost si sterp,
si insetat de ceruri si de vremuri
prin zari ciobite umblu ca sa sterg
noroaiele amare de blestemuri.

sunt unul doamna, dar nu doresc sa sti
arsura mea si steaua mea oloaga,
eu n-am nici loc, nici nume, nici lipii
si orice-absenta aproape ca mi-i draga.

sunt unul singur, oricare dintre vii
si-s zeul meu in sortii mei pustii.