Dați-mi tainul,
m-am săturat să merg
în buiestru,
măiestru,
cu cioturile aripilor muiate-n albastru,
desenat pe sfere,
în stele,
în aur gravat,
spânzurat
de gâtul iubirilor mele.
Dați-mi tainul!
Viață!
Lăsați-mă să galopez și în față.
Vreau să redevin animal biped,
de nimeni diferit,
de nimeni aparte,
să am din nou doar instincte bărbate,
să fiu roșu,
violet în cuvânt,
să nu mai fiu pentru voi sfânt,
ci un proclet,
al răzvrătirii mele trompet.
Dați-mi tainul,
nu mai vreau să fiu un miraj,
hăituit lateral spre ecarisaj.
Vreau să vă picur amar
nu numai dulce
în inimi
venin,
doar un pahar
și o să vă ajungă strigarea mea,
un răcnet,
o să străpungă,
sfâșie mitul
cu calul astral
ce nechează lovind cu copita
în piedestal.

Pan
8.08.2002