“Îți scriu din Dresda, mamă! Nu-s viteazul
Băiat de miere ce-l știai; îmi pare
Că soarta azi mă pune la-ncercare
Și sub povara grea îmi plec grumazul.

Ca fluturii de-o zi în insectare
Îmi drămuiesc tristețile și hazul
Când palma morții-mi mângâie obrazul;
Mă rog încet la Domnu' cu fervoare.

Nu cred ca voi mai prinde iar răgazul
Să vă mai scriu din iad înc-o scrisoare
C-au început, din ce în ce mai tare,
Să bombardeze străzile și iazul

Și se anunță-o noapte zgomotoasă...
Îmi este dor de-ai noștri și de casă.”

26 martie 2007