În asfințit de soare glazurat
Topit pe bolta gândurilor noastre,
ÃŽmi las sufletul purtat
În vânturi coapte cu miros de sare.

Prin raze de mătase cafenii
Toarse-n furca unei sfinte doamne
Suflul să-ncolțească zi de zi
În urma ce-am lăsat-o în nisip.

Capul să adorm încerc,
ÃŽl odihnesc pe pietre de hotare,
Și atârnând în trupul meu flămând
Eu dorm, visez lumini de felinare oarbe.