drum pustiu fără margini
porțile bine închise unele au lacăt doar cutia de scrisori din tabla frumos colorată are ușa deschisă
vântul bate dinspre sud

în lumea apelor nu există oameni ci numai nisip
mereu spre seară când luna e în patrar vine o umbră să facă prezența
firicele de nisip se aliniază unul câte unul apoi se dă stingerea

a doua zi vine o altă femeie
drumul pustiu

până ajung mergi și bea o cafea
o pasăre verde ține în plisc marginea lumii