Destul, cu nerodnoica jale a lumii!
Nu plânge,
Copil cu coama cometei în vânt,
Lasă-ți tulburarea de ape
În grija Duhului Sfânt.

E trecerea zării albastre...
Lasă-ți acum gândul durerii în astre,
În grija pietrelor-stânci.
În fața morții nu sta pe brânci!

Privește vulturul de lumină
Ce-aduce în plisc
Bucuria nebună
De-a fi în zbor cu orice risc.

Nu râde, nu plânge...
Adună-ți căderea
La marginea râului
Și strigă-ți trecera
Din umbra gândului,
Ca un etern soldat neînvins.