Cuget târziu


Mi-am înțeles părinții cu adevărat, doar când le-am călcat pe urme și încă nu am reușit să le mulțumesc suficient pentru tot ce-au făcut pentru mine.
Am dedus că darul cel mai prețios al copiilor este libertatea de a cerceta singuri.
Am simțit că a fi mamă este o minune cu greutate mare, iar copiii sunt primele minuni ale minunilor.
Am văzut că bunătatea este vulnerabilă pe pământ, dar apreciată de sfinți.
Am observat că și iubirea are scară de valori diferite, dar rucsacul ei merită cărat în spate toată viața, chiar dacă e capricios.
Am văzut că sinceritatea nu aduce întotdeauna bucurii, dar mai are încă susținători rătăciți.
Am observat că bucuriile dacă nu sunt împărțite nu sunt bucurii.
Am văzut că toate dărniciile au efect de bumerang.
Am dedus că experiențele vieții rumegate în timp nasc boabe de înțelepciune pe care Biblia ne-o oferă gratis.
Am înțeles că numai diferența dintre caracterele omenești stimulează progresul.
Am observat că bolovanii vieții nu sunt imobili, dacă puterea crezului nu schiopătează.
Am început să simt cu adevărat gustul fericirii, când grăunțele înțelepciunii mele au intrat în faza de coacere.
Am simțit că iubirea are puteri magice și dincolo de viață.
Am dedus că pentru a escalada piramida vieții cu bine trebuie să mă hrănesc cu pâinea înțeleptului.
Am urât fără să vreau oamenii fără norme morale sănătoase, dar mi-am dat seama că și eu fac parte din turma Domnului.
Am invidiat oamenii bogați spiritual și pacea inimii lor, dar nu și renunțările lor lumești.
Admir plângând bucuriile performanțelor omenești și sacrificiul lor nebănuit, dar sunt atât de departe de ele.
Am observat că darurile caracterelor omenești sunt diferite ca să ne înțelepțim unii pe alții.
Am observat că fără vrerea lui Dumnezeu suntem nimic, dar El ne-a iubit mult dând lumii viața cu miracolele ei surprinzătoare.
Cred în Dumnezeu pentru că nu l-am văzut, dar l-am simțit.
Am dedus că oceanul purificării spirituale este singurătate îngenunchiată în credință.
Am simțit că fără durere nu aș înțelege bucuria lipsei ei.
Am observat că în turma Domnului se înmulțesc lupii, nu oile.
Am dedus că atât de cumpătată este toată creația Domnului, încât amețesc gândindu-mă la scopul ei adevărat.
Am învățat de toate, ca să-mi dau seama că nu știu mai nimic.
Am iubit, am urât, am iertat,
Am să primesc ce-am dat.

21-05-2007