O umbră de speranță


În depărtare se aude
Un foșnet fin,un glas frumos,
O adiere parcă-aduce
Al florilor dulce miros.

În depărtare ,parcă se conturează
O feminină umbră de speranță…
Doamne chiar ea să fie?
Un zâmbet cald,doi ochi frumoși…

Apare din neant ca zâna,
Pe-un curcubeu de umbre calde
Si parcă soarele se-ascunde,
Fiindcă ea,încet în lumea mea pătrunde.

O vad,o simt,este aproape
Și frumusețea ei m-atinge
Aud o șoaptă de iubire
Și totul se transformă-n fericire…

Dau s-o ating,O NU,
Totul se pierde-n zarea depărtată
Și noapte e deodată
Și iar e frig…