lumea a devenit imensă dintr-o dată
și zilele sunt incontrolabile

stele poartă măști și-au schimbat poziția
steaua polară arată acuzator sânii tăi stângaci

viermii nu se mai ascund în mere
poartă ochelari și se înjură pe stradă

luna are trompă și se spală pe partea întunecată
și eu mă amăgesc dar nu am ochi de sticlă

e din ce în ce mai multă librtate
bisericile se construiesc cu turlele în jos

aerul are un gust ciudat parcă e făină de oase
iluminatul public e conectat la vena ta cavă

oamenii șușotesc pe la colțuri în memoria mea
nebunul îți dă mat la următoarea mutare

dacă scap dintr-asta aș vrea să mă îngroape
cu mânile între coapse