Știi că ne mai vine câteodată să murim,
Mie mai des, ca eu sunt ăla, ca liliacul
Ce saltă din pală în pală în ținterim
Noaptea, beat de vânătoare și de ridicul.

Tu știi că îmi vine să mor des, des,
Și din te miri ce, din nimicuri-nimicuri,
Adunate așa, degeaba și cu exces
Din iubirea cu care mă licuri.

Da! 'oi muri eu, nu-i bai de vreo două zile
În timpul cărora ți-oi mai sta prin jur,
Așa ca un liliac cu bătăi de aripe debile,
Sau ca un fluture chior prins în abajur.

Si ce-o să mai murim atunci cu mine,
Da, o să murim, eu singur și tu singură,
Odată cu mine, cât te-oi putea abține
Să nu înviezi, și iarăși de ură,
Mort 'oi muri.

Pan
30.08.2002