Desertice iubirii de altadata,
dezvirginate amagirii nuptiale,
condescendente aminitiri de ceara,
pe-a timpului carare se dezbraca.

Trezite de atita fluier si suspin,
vaduve, secunde plinse se arata,
peste credinta toamnei de demult,
ele se-astearna des, infrigurate.

Orbecaind prin labirinturi de tristete,
cotrobaind prin buzunare de idiot,
cersesc tacind, iubire si speranta,
toti creierii acestei lumi, pe esafod.

Si se mira !