Ma desfac, ma desprind de tine,
Asfintit, ce-aprinzi copacii!
Palma mea ce-a vrut sa te vindece
Zace stinsa sub un genunchi de nisip.
Ma desfac, ma revars dincolo de tine,
Asfintit-lacrima de foc!


Noaptea descretita,
Imi tese printre degete
Vise si taceri de-o clipa.
Strang, despic samburi de lumina,
Cobor si urc trepte de nisip ce-mi inghit pasul,
Si visu-mi se destrama ca norii.
In asteptarea zorilor reci,de sticla,
Moartea pudreaza crinii...

Asfintit, aripa presata in faldurile sufletului meu!