pe cer, un ghem de jar incins
revarsa ace de lumina...
cu capul in palme sprijinit
de la fereastra privesc uimita
cum toamna,
valurile de ceara spre-un dans le indeamna.
inchid ochii...plutiri de albastru-ruginiu...
pe pleoapele-mi desfrunzite dorm
fluturii ucisi in zbor,
copacii isi impletesc bratele,radacinile
ca intr-o disperata inlantuire de-a nu-si lua zborul.
de ce nu-mi sunt radacini bratele tale?!!!
pluteste un ochi de frunza aurie...