Ce frumoasã-i luna astãzi…
Parc-ar fi o prinÈ›esã
Tremurând dupã iubiÈ›i necunoscuÈ›i.
Ciocolata ta caldã, iubito
Are gust de buze coapte
La focul mic al aÈ™teptãrii.
Stelele multe sunt tot atâția ochi cu sclipici.
Când o privești pe una, celelalte se aprind mai mult
De gelozie.
Fumul tãu de È›igarã, iubito
Are mirosul unei lumânãri încinse
La focul mic al muÈ™cãturilor.
Departe se vãd munÈ›i locuiÈ›i de goruni
Se sprijinã unul de altul
Ca prietenii buni.
Pãrul tãu lung, iubito
Are gust de sân drept
ÃŽncãlzit de focul mocnit al iubirii.
Iar cortul nostru își trage singur fermoarul.
Bucuros de oaspeți tineri
Se împodobește cu ramuri și flori.
Sã facem deci focul iubirii
Și sã ne perpelim în jurul lui
Sã ne ardem feÈ›ele
Sã ne bronzãm tãlpile
Sã ne umplem de fum È™i de fumuri
Sã ne frãmântãm fiinÈ›ele în cãrbuni mari de iubire.

Luna sã scrie sonete înfierbântate
MunÈ›ii sã iÈ™i facã bagajele È™i sã plece în insule
Stelele sã se aprindã È™i sã se stingã bezmetic
Cu gelozie nemãsuratã.
Ca-ntr-o iubire de fatã.
Ca într-un film franÈ›uzesc de-altãdatã.