Pe retina se aude gongul.
In culise freamata actorii lumii,
decorul e saracit
de prea multe cuvinte
fugite aseara
cu ultimul lampagiu
pe strada cu felinarele stinse,
fructe unui copac adormit.
Pleoapa ridica alene catifeaua,
dezbracand ultimii amorezi
ce mituiau sufleorul
pentru un final uitat
in trasura din Parcul Central.
Printre scaune, in sala goala
se rostogolesc rasete
urcand in spirala
stalpii teatrului,
lasand tavanul zambind
zgomot de tigla sparta.
Atunci, clipind
cercuri mirate
in rana de lumina,
pe retina se nastea ploaia.