A ascultat cineva sunetul tăcerii
în miez de noapte înstelată?

Chiar și în tăcerile cele mai adânci,
cele mai profunde,
se aude

mormăitul continuu al ceasului
vechi din perete,
răsuflarea regulată a unui trup
cald ce zace lângă tine,
clipocitul necontenit al apei
uitate în baie,
foșnetul patului cand
celălalt se foiește neliniștit,
mișcarea particulelor
de praf din aer;

freamătul iubirii ce
arde în inima ta,
tremurul sufletului la gândul
că, uneori, clipele trec prea repede,

. . .

tot ce îmi amintesc este
că niște brațe puternice
m-au ademenit să cad
într-un somn adânc și netulburat.

. . . Și a fost tăcere.


8 septembrie 2002