Ma sting pe rugul picurat in oaza de
singe,
pina cind muzei ii cresc aripi intre dinti
pregatind anotimpuri patimase
ca o alta corida in care strigatul taurului
sfirtecat de sulita, sa fie o viata cosita
la timp,
o metafora la granita dintre rugaciune
si pacat,
unde sa pot asculta cum ratacesc prin
mine
spinii insingerati ai lui Isus.

Doar crucea intre coaste sa fie
spintecata de versurile mele - o sentinta data de
viata,
o glorioasa voluptate a demnitatii,
a mastilor ei care abia se mai tin
agatate de raza,
chiar daca destinul meu e opac -
o enigma matematica,
o pata virila.