Sunt rege
peste universul meu cubic.
Peretii poarta inca
insemnele trecutului meu ludic.
Afara musca soarele din ziduri
sa sparga labirintul de beton,
patruns de umbra negurilor riduri,
maret ma simt
intins regal pe tron.

Departe de afara si de eternul vid,
acolo unde incepe raul de miscare,
incepe frica, ameteala
curburilor astrale,
conventii si clisee de social torid.
Preocupari fecunde
spre invelis de carne,
sunete false si neculori spectrale,
pseudosuflete desprinse
din lumi clonate,
artificiale.
Incep sentimente strigate
aproape cu ura.
Uratul si frumosul,
inutilul si rostul,
durerea si placerea,
credinta,indoiala,
prostia si alte inventii in van,
de cauza-efect
relativism uman.

Dar toate filtrate de zidul armat,
metamorf se transforma,
in ganduri si vise, idei,
fara numar si forma.

Inauntru e liniste.
Ingeri fara aripi si cu multe picioare,
in colturi obscure tes panze,
din tacere topita si racoare.
Sfidand perpendicularitatea
si decorul,
crescut vertical, incarcat obsesiv,
cu palmieri aurii,
sunt protejatii mei,cateva mii.
C-un simplu suflu le pot distruge lumea,
si-i pot strivi cu un efort prea mic;
rau nu ar fi caci raul nu exista,
nici bine nu-i in gestul instinctiv.
Ii crut cu stoicism oprind pornirea,
gandind la multe si hotarand nimic.

Din cand in cand, de-afara,
razbat imagini translucide.
Proiectate plan, pe sticla
in alb si negru,
reprezentari de lumi exterioare,vide;
din cand in cand,
pentru ca aici sunt rege eu.
O sfera de piatra,
in ordinea de linii si unghiuri drepte.
Nici frumos nici urat,
cu rostul inutilului,
cu placerea durerilor mele,
chinul trecerii de la credinta la indoiala,
fara supusi, blazon si caleasca
ingropat in hartii si cerneala.

Din cand in cand,
ies in lumea planetelor
pe un cal cenusiu,
sa vanez un timp inexistent,
ce numai eu il stiu.